Sunt mizeria societatii. Ghimpele din coasta ei, paduchele care-si face de cap. Nu va inteleg si nu va accept. De fapt… NU va suport. Imi dirijez viata dupa intuitie mai mult decat dupa rationament… dupa sentimente si idei proprii nu insuflate. Nu apreciez niciuna din valorile voastre si imi place sa proiectez propriul meu sistem (complementar cu al vostru) peste intreaga lume.
Nu-mi poate spune nimeni ca ceea ce fac este rau. Pana la urma… ce e bine si ce e rau? Cine a facut delimitarea asta? Oricum limita este foarte subtire, flexibila, interpretabila.
Nu vreau sa am bani mai multi decat cei necesari unui trai decent. Nu vreau sa fiu un ilustru anonim intr-o multinationala. Nu vreau sa-mi spuneti ce sa cumpar. Nu vreau sa-mi dati sfaturi in reviste. Nu vreau sa va vad plangand la TV, pentru ca nu ma ipresionati. Nu vreau sa-mi plang de mila si sa nu fac nimic in sensul asta. Nu vreau sa depind de voi. Nu vreau sa-mi parasesc tara. Nu vreau nimic din mizeria care mi-o serviti pe post de favor sau drept. Nu vreau sa am obligatii. Nu vreau sa ma supun legilor intocmite de capete patrate care au numai interese.
Vreau sa ma trezesc si sa fiu multumita. Vreau sa mor fericita. Vreau sa renasc intr-o lume curata, nepatata de coruptie, interese, foame de bani.Vreau sa iubesc si sa fiu iubita. Vreau sa iubesc arta. Vreau sa citesc literatura nu pliante de la Billa. Vreau sa nu mai imi bateti la usa ca sa-mi spuneti de noua oferta RDS. Vreau sa traiesc printre oameni… vii in adevaratul sens al cuvantului… unici si frumosi in felul lor… nu copii realizate cu sabloane impuse de presa, de conducere, de hi5 si mtv etc.
Daca ai rezistat sa citesti asta pana la capat, reflecta putin asupra propriei existente, si fa un raport intre timpul petrecut pentru obligatiile supravieturii sau implinirii profesionale, si timpul petrecut pentru tine, pentru sufletul tau care probabil plange, mic si negru intr-un colt din tine. Cand a fost ultima data cand ai fost cu adevarat fericit… ca un copil in ajunul craciunui?
Sunt de aceeasi parere cu tine. Te intreb ce faci pentru asta?
Dar la facultate mergi? Daca da, de ce?
Iar masina personala? Ce crezi?
Nu te supara pe mine si nu lua intrebarile mele ca pe un afront personal. Doar sunt curios daca facei ceva in sensul solutionarii acestei nemultumiri (Ca multi observa revoltati. Si doar atat).
O sa-ti raspund la toate intrebarile:
Sunt studenta in anul 2 la facultatea de informatica. Nu e ceea ce ma asteptam sa fie. Ca atare mi-am gasit un job unde evoluez pe plan personal mult mai mult. Am invatat aici ce nu ma invata 10 facultati. Facultatea, dupa parerea mea, e buna ca mediu academic…. care deschide oaresce orizonturi, e buna ca te izbesti destul de devreme in viata de coruptie, si esti lasat sa te descurci in niste situatii absurde singur… in mare… e buna ca experienta de viata. Ca informatie… ajuta prea putin relevanta, sunt informatii pe care le poti aduna de oriunde.Un alt avantaj, exista profesori (putini… dar exista) care in cazul in care esti hotarat sa dezvolti ceva “extra” iti ofera ajutorul, iti raspund la intrebari… exista un feedback.
Legat de masina personala. Vreau sa imi cumpar acum pe forte proprii una. Strict din necesitate, nu ca moft. Poate putin si pt placere… condusul ma relaxeaza.
Dar ca sa intelegi…. sunt un om normal, fac o facultate si am un job… dar evadez in arta… in literatura, in fotografie… asta pentru placerea mea, strict pt mine. Imi place tot ceea ce e frumos si nu ratez nicio sansa de a ma delecta cu frumosul sau cu uratul (pe care sunt in stare sa-l aduc la rang de frumos privindu-l din unghiul potrivit). Sunt f. spontana…. (unii spun ca deja e nebunie)… si daca e sa-mi las facultate, job si tot ce am bun material pentru o viata implinita deplin… le-as lasa cat ai clipi… pentru ca nu sunt adepta modului de viata conventional.
Si ce insemana pentru tine viata implinita?
Pai…. chiar nu o poti contura din fragmentul cu “vreau sa”?
Ceea ce vrei tu acolo sunt lucruri abstracte pe care majoritatea oamenilor le vor. Eu te intrebam concret.
Nu cred ca toti le vor. Sunt unii care pun banii mai presus de orice, altii care pun cariera pe primul loc… etc.
Sincer nu stiu ce m-ar implini deplin… pentru ca sunt genul de persoana care tinteste mereu sus… mai sus… tot mai sus. Pot sa spun acum ca m-ar implini ceva… si cand voi avea acel ceva… sa-mi gasesc alt obiectiv, alt ideal.
Nu ma satisface raspunsul tau.. Inteleg daca crezi ca reprezita o invadare a intimitatii aceasta curiozitate virulenta a mea. Sune-mi ca sa nu mai insist
Nu ma deranjeaza curiozitatea ta absolut deloc. Nu stiu ce raspuns ar fi multumitor pentru tine. Dar ca sa intelegi voi incerca sa-ti ofer un exemplu. Momentan ma gandesc sa fac bungee la Cheile Rasnoavei. Pe moment m-ar implini asta, pentru ca e un vis, dar probabil ca la cateva secunde dupa ce ajung din nou cu picioarele pe pamant (la propriu), va incepe sa se contureze un alt vis, probabil mai indraznet.