Am iesit pe strazi si m-am plimbat aproape singura, umbra-mi urmandu-ma fidela, ca intotdeauna, singurul companion ce nu dezamageste. Am simtit pentru prima data, ca grandoarea cladirilor ma intimideaza, ma apasa, ma sufoca! Inaintam pe strazi din ce in ce mai inguste, iar asta nu putea decat sa-mi amplifice starea. Ma gandeam. La ce? Nu mai stiu. Atentia mi-a fost distrasa pentru o clipa de-un sunet. De unde se-aude? Nu puteam sa-mi intorc privirea, sa caut sursa, pur si simplu timpul s-a oprit in pentru o clipa, iar eu m-am oprit odata cu el. Sunet de fluier si-atat. Era cel mai simplu si cel mai sincer cantec pe care l-am auzit vreodata. Probabil marii artisti ar da orice sa-si poata incarca propriile compozitii cu atata suflet! Da! Suflet… asta am simtit eu ca-mi transmite acel sunet lung de doina. Cine? Ah, de-as putea sa vad…. Sunetul de jale al cantecului s-a oprit, dandu-mi sansa sa ma misc, sa respir si sa privesc.
Un copil murdar, cu un fluier in mana. Oare cum de nu m-am gandit? Numai un suflet atat de pur putea sa sune atat de frumos. Tot ce-mi doream in acea clipa, era sa cad in genunchi, langa el, si sa-l implor sa mai cante, sa opreasca din nou timpul in loc… pentru mine? Oh nu! Ar fi fost egoist! Vroiam ca toata lumea sa simta ce simt si eu. Tocuri grabite, suete intepatoare de mobile, huruit de motoare si fosnete … totul sa se opreasca! Toti sa asculte si sa vada! Sa vada… ca sufletul exista in cele mai simple forme, ca tot ceea ce este material nu-l alimenteaza, sa revina undeva in timpuri mitice, cand sufletul avea cea mai pura forma, sa revina inainte de metamorfozarea lui cruda.
M-am indreptat timida spre coltul acela, loc murdar, inghesuit, ridicat de mine la rang de bucata de rai terestru, locul in care se afla el… murdar si totusi… atat de curat! Vroiam sa-l intreb atatea… despre viata, despre iubire, despre suferinta, dar cuvintele pur si simplu refuzau sa iasa. Priveam.
In cadrul meu vizual isi face aparitia inca un personaj. Nu-mi place! Simt o vibratie negativa care-mi cutremura tot trupul! Cine e? Cu ce drept vine el, sa strice un moment de-o valoare inestimabila? O secunda. Atat a mai fost pana la ruinarea completa a simtirii mele. Da, o secunda, pe care am simtit-o, pentru ca timpul revenise in loc. Sunetul de fluier se oprise de tot, curmat (inexplicabil si crud) de sunetul mainii celui nou aparut taiand aerul si izbindu-se de obrazul murdar al copilului curat (curat sufleteste, desigur).
Am apucat sa scot un sunet revoltat inainte ca cei doi sa dispara. Pana la urmatorul sunet de fluier… viata merge inainte!
aha.
I kno’ the feeling.
aşa, mergeam într-o seară de vară, acum un an sau doi prin Piaţa Operei .. m-am lovit fizic de muzica de vioară ce venea de la restaurantul Lloyd. şi am văzut oameni decenţi şi maturi, la restaurant, am văzut străzile iluminate frumos, am văzut trecători senini şi calmi, am văzut un oraş european .. acum, nu mai pot spune de ce, a rămas doar visul unei seri de vară ..
şi din păcate, ca toate visele, trece mult prea repede, strivit de o palmă sau de flegma unui concitadin. and life goes on.
@ Daimon – Povestea mea este reala. Traiesti in TImisoara, este foarte probabil sa fi intalnit si tu baiatul cu fluier. Daca o sa-l (mai) vezi, rupe-ti cateva secunde si asculta-l.
Din mizeria capitalei va transmit si eu… cum ca la metrou egzista un personaj care canta la nai… super fain mi se pare ca e o compozitie de`a lu zamfir, nu sunt sigur. Gadjo e un tigan pe care l`am intalnit tot timpul la Dristor siiii… tot timpu` m-a facut sa ies din puroiu multimii atunci cand l-am auzit.
Foaiiiinnnn
@ iubiresicacat – Daca nu era vorba de fluier si nai, care in opinia mea suna deoseit, sunt curioasa daca ar fi alasi sentiment.
pai e acelasi sentiment, sau pe mine asa ma strabate… uite asta vara eram prin temesvar pe terasa la d`arc si cantau neste gadjii la viori si violoncele chiar pe terasa, si sentimentul a fost asemanator… poate putin infundat din cauza galagiei specifice unei terase… da tot liniste imi inducea
@ iubiresicacat – Nu m-ai inteles. Sau poate m-am exprimat eu neclar. Ma gandeam la instrumente cum ar fi tobele sau trompetele (care prin definitie nu sunt tocmai linistitoare).
ai fii uimita, iti trimit niste trompete sa vezi:P
@ iubiresicacat – Multumesc. Fara cuvinte. Superb!
Asa cum ai patit tu cu sunetul fluierului, asa cum a patit Daimon cu glasul viorii am patesc eu cu muzica din cand in cand. Nu ma pot lega de un singur sunet pentru ca nu stiu cate imi transmite. Insa imi amintesc prima seara cu zapada de anul asta cand ma intorceam pe jos din Unii si ascultam la player melodii pe care le ascultasem de sute de ori inainte. Niciodata insa acele melodii nu mi-au atins sufletul ca atunci cand ma plimbam printre fulgi de zapada si bucuria de a auzi niste acorduri care mi se pareau divine mi-a umplut sufletul. Mai am cateodata stari de chatarsis prin muzica atunci cand ascult la casti melodii carora le acord importanta. Mi s-a intamplat cu Faithless odata si cu Michael Jackson de mai multe ori…eh e si asta o forma de purificare.
@ Tomata cu Scufita – Si eu ma atasez mult de melodii. O melodie care poate nu mi-a atrat atentia de 100 de ori, ascultata intr-un moment deosebit, devine foarte speciala.
La fel ca melodiile, parfumurile, imi amintesc de anumite momente si-mi pot sa stari senzationale.
Cred ca multi dintre voi se ataseaza de elemente auditive, vizuale sau olfactive, elemente care trezesc in voi trairi intense.
@bloodie >> heck, sunt prea mulţi ţigănuşi care suflă jalnic în instrumentul acela numit şi nai .. sau erau, că au cam fost strânşi lately. ideea’i că n-am de unde şti la care dintre ei te referi tu, deşi probabil l-am mai auzit în trecere. dar dacă alţii au fost în stare să ignore un violonist cu un Stradivarius în braţe, sper să primesc şi eu scuză că am trecut nesimţitor pe lângă micuţul naist.
deci?
cum îl recunosc?
@tomatina >> da, sunt parcă zile, sau mai degrabă momente, când totul arată Altfel .. nu-mi explic, şi cred că nici nu am nevoie de o explicaţie. mă bucur doar că a venit însemnarea lui Bloodie, să scoată chestiile astea la iveală.
Sunet de fluier.cat de incitant suna.Imi place articolul.feed back pozitiv din partea unui newbie