Un sâmbure de viaţă uscat. Ştie că din ea nu se va mai naşte nimic. Plantat într-o iubire ce nu poate să îl hrănească, o iubire bolnavă, o iubire perversă. Nu se va mai trezi niciodată. Mizerie sufletească, sex şi bani. Triunghiul ce ucide pe oricine, triunghi al cărui ortocentru este ea.

Şi el… Cel care se htăneşte cu frivolitatea ei, amplifică desfrânarea, o aduce pe culmi înalte, târând după ea carnea şi desfigurând sufletul. Sunt morţi.

S-o numim Magda. Iar lui să-i spunem Armand.

Magda stă şi fumează pe balcon, privind lung către maşinile care trec şi către casele în construcţie. Apartamentul său este cumpărat de fostul său iubit şi se judecă de peste un an pentru el. Confort doi, mobilă sărăcăcioasă, o lustră cu elice, menită să suplinească acel aparat de aer condiţionat ce nu şi l-a putut permite.

- Să vă ia dracu pe toţi!, spuse cu o clară invidie în glas.

- Eşti nefericită. Văd asta!

- Cum aş putea să nu fiu? Ce noroc au unii în viaţă!

- Lasă, îi mai cer la tata două milioane. Vezi poate ne dă şi mă-ta ceva.

Magda începe să se îşi dea hainele jos, pentru a se schimba în uniforma sa impusă de patronul localului. Îşi dă bluza jos întârziând puţin momentul de goliciune a sânilor. Ochii lui sticlesc.

- Eşti foarte frumoasă…

Magda nu este frumoasă. Are mâinile brăzdate de urmele lamelor ce aproape i-au curmat viaţa la 16 şi mai apoi la 18 ani. Acum are 22 de ani, dar trupul său pare mai bătrân. Picioarele îi sunt acoperite de celulită şi au apărut primele fire albe pe scalpul său, fire ce se observă la rădăcină.

(timp)

- O să ai probleme. Trebuia să fii acolo de 2 ore.

- Nu contează. Te am pe tine. Ne descurcăm.

- Aşa ai spus şi data trecută. Magda, avem nevoie de slujba asta.

- Da? Asta gândeai şi acum 20 de minute, când sudoarea de pe faţa da se prelingea pe trupul meu?

- Nu…

- Hai du-te în pizda mă-tii! Mă duc la lucru. Mă descurc eu. Tu eşti un mototol ce încă te ţii de fusta mamei. Când ai de gând să te muţi din cuibul ăla de “intelectuali”? Ce ţi-au oferit?

- Păi îmi dau bani…

- Îţi dau pe dracu’, tot ce-o interesează pe maică-ta e să nu mănânci aperitivul cu furculiţa de peşte!

- Nu spune de mama…

- De ce? Nu crezi că o să ajung şi eu ca ea, să-mi atârn viaţa de o cutie de antidepresive?

Nu se vor trezi niciodată. Vieţile lor se îmbrăţişează, bete de amărăciune şi iubire ciudată.

Ajunşi aici… Nu e cale de întoarcere…