Din punctul meu de vedere, aseară s-a întâmplat cea mai frumoasă întâlnire a bloggerilor din Timişoara, şi nu cred că este doar părerea mea. Mă bucur sincer că întâlnirile lunare adună din ce în ce mai multă lume şi bună dispoziţie.

Aşadar, ieri pe la ora 21, bloggărimea timişoreana (plus câţiva non-bloggeri) a trădat atât Irish PUB-ul cât şi obişnuita zi de duminică şi s-a înghesuit la două mese în San Marzano. Nu mi-a venit să cred cât de multă lume a venit. Care a fost motivul? Faptul că s-a cântat?

Cred că nu mă contrazice nimeni când spun că centrul atenţiei aseara a fost OVI, artistul cel irezistibil. Îmi pare rău Ovi, autograful de la tine s-a şters la primul duş :(.

La aproape toate melodiile, Ovi a fost acompaniat de toţi, dar mai ales de fratele Sîrb (Tudor) care nu s-a sfiit să pună mâna pe al doilea microfon de câte ori a avut ocazia. Îmi permit să fur o poză, să le fac publicitate. Dacă stau bine să mă gândesc, probabil la toate melodiile de aseara, grupul nostru a cam acoperit sonor boxele din dotare. Oare de-asta la un moment dat nu ne mai dădeau bileţele?

O surpriză plăcuta a fost Tomata cu scufiţă, pe care nu mă aşteptam să o văd atât de bine dispusă şi expansivă. Probabil s-a simţit mai în largul ei fiind şi “Iubi” (îmi pare rău, nu-i reţin numele) în preajmă. Şi că tot vorbeam de tomată, dansator şi pozar de meserie,  prezent ca de obicei, şeful tomatei: Cristi. Ai cântat tu Cristi, dar tot prin dans ne-ai captat privirile.

Omul care şi-a făcut blog pentru leapşa mea (dacă ai ştii ce mândră mă simt), Nuzzu, a reuşit un duet deosebit cu Radu. Pe lângă duetul ce i-a consacrat, au fost vocile care au fredonat toate melodiile.

Playlistul de ieri nu putea să nu-i includă pe Dan şi Richie, cei doi care şi-au luat inima în dinţi şi au respectat bărbăteşte leapşa primită. Dan a cântat Just a gigolo (leapşa de la Ovi), iar Richie a cântat The Killers (aşa cum l-am provocat eu). Pentru că multe din melodiile pe care le-am fi ales pentru a fi cântate nu se găseau pe listele localului, în momentul în care s-a auzit Killers în boxe, fanii lor cei mai mari dintre cei prezenţi aseara (adică eu, Tudor, Ovi şi bineînţeles nelipsiţii Nuzzu şi Radu) nu puteam să nu-l eclipsăm ajutăm pe Richie în cele 5 minute de celebritate ale sale.

Să nu uit un amănunt important, o prezenţă deosebită, Rob (La mulţi ani!), omul care a pus muuulte beri pe masa noastră. Mulţumim frumos!

Când am ajuns m-am aşezat strategic în dreapta artistului, care s-a trezit în scurt timp adulat şi înconjurat de fete (sau de păsărici cum îi place lui să spună). Dovada, poza din dreapta pe care îmi permit din nou să o fur! (PR boost şi pentru el şi pentru fotograf) Eu şi Cami trup şi suflet lângă el. :))

După cum spunea şi Tomata, Adeline, Simona şi Oana au plecat prea repede.

Oricum, mulţumiri Oanei pentru ursuleţii Haribo, care pentru o viaţă mai lungă nu trebuiau lăsaţi în preajma mea.

A venit şi Bloo, pe care o cunoşteam de multă vreme, dar pe care nu am avut ocazia s-o întâlnesc data trecută. Am cunoscut-o pe Daciana, care mi-a lăsat o impresie foarte faină şi care dacă nu mă înşel m-a capturat în colţul unei poze care arăta foarte bine. Artă nu labă (pt cunoscători, chiar ne-a lipsit….)! :)) Ovidiu U a venit, a plecat, a schimbat vreo două outfituri şi a venit din nou, nu putem să-i uităm pe Adi şi pe Răzvan, care cu toate că au ajuns ceva mai târziu, au recuperat rapid.

În dulcele stil al blogosferei de pe Bega, s-a băut Tequilla. E adevărat, nu în cantităţile obişnuite, dar deloc de neglijat. Am susţinut-o cu toţii pe Dora, la prima experienţă (cu tequilla, nu vă gândiţi la prostii). Degeaba însă… nu i-a plăcut. Păi asta-i treabă Junioaro?

Unii ar crede că închiderea clubului (sau ce-o fi) a pus punct întâlnirii. Eh, aici vă înşelaţi. Întâlnirea a continuat în Papi, deşi în număr ceva mai restrâns, mai exact cei câştiva care sunt fideli întâlnirii lunare. Nu, nu am fost exclusivişti, pur şi simplu oamenii s-au cam “pierdut” pe drum.

Cam atât, dacă am uitat pe cineva sau ceva, şi cu siguranţă am uitat, trageţi-mă de mânecă.

P.S. Întâlnirea cu numărul #10 va fi în preajma Halloweenului, sper să nu vă vină idei. Urăsc pseudo-sărbătoarea asta şi nici nu vreau să mă gândesc cum am ieşit anul trecut din casă, după ce am fost convinsă să mă deghizez. Brrrr…