Se pare că spiritul crăciunului nu-i prieşte Tomatei cu scufiţă. Spun asta pentru că am primit o leapşă în care trebuie să vorbesc de rău mitul care mi-a făcut mai frumoşi primii ani din viaţă.
Moşul şi KiloWat-ul.
Ţin minte că acum mai bine de 15 ani, în fiecare seară de ajun apărea la uşa mea un moş. Costumul era vechi, barba îi era făcută din vată şi mănuşile erau de fapt nişte palmare din combinat (oraş industrial, se înţelege). Nu conta nimic altceva decât vocea lui caldă, nasul lui roşu şi bineînţeles sacul. Îmi amintesc de parcă s-ar fi întâmplat ieri, şi asta datorită familiei care s-a gândit să pună fericirea de-atunci la păstrare, pe o casetă video.
Acum, mitul cândva umanizat de bunicii mai grăsuţi şi simpatici, a fost robotizat. Este trist. Copiii fac poze cu o replică aproape perfectă, cu un moş plin de microcipuri şi circuite electrice. Moşul NU se băga în priză pe vremea mea.
Plastic.
Una dintre cele mai importante aspecte, un simbol al sărbătorii, este bradul. Am început prin a crede că acesta este adus de Moş Crăciun, astfel ţinându-i treji o noapte întreagă pe ai mei părinţi care se chinuiau să-l împodobească fără să facă vreun zgomot. După ce minciuna frumoasă a ieşit la iveală, tradiţia a continuat puţin altfel. Cu vreo câteva zile înainte, scoteam instalaţia de pom, după care urma infernul: descâlcitul. Ca şi cum asta nu ar fi fost suficient, la prima introducere a ştecherului în priză cu siguranţă observam că vreo două ramuri nu funcţionează. Categoric s-a ars un bec. Pune-te familie cu un bec bun să le încerci pe toate până dai de sursa problemei. Mereu brad mare. Mereu natural.
Îmi amintesc cu drag de imprefecţiunile bradului, de laturile pe care era mai chel, de suportul din fier forjat (confecţionat bineînţeles în combinat). Azi… brazii vin în cutii, perfect simetrici, după care nu trebuie să mături o săptămână şi în iunie să mai găseşti ace în locuri inimaginabile. Unde-i farmecul? Lăsaţi copiii să primească brazi adevăraţi (cu toate că nu este ecologic, asta e, sunt altele şi mai grave) de la Moş Crăciun.
Sanie?
De când mă ştiu, am cunoscut câteva elementar despre clima noastră. Ştiam că am avea patru anotimpuri şi în cel mai rece dintre acestea nige. Păi spune-mi tu acum că avem toamnă când schimb sandalele cu boncancii şi spune-i tu copilului că Moşul vine cu sania când pe geam el vede doar asfaltul. Îmi vreau zăpada înapoi!
Alte completări în cutia pentru reclamaţii? Richie? Tudor? Alexandra?
of cata dreptate ai
Acum o fac. Multam
.
Spiritul! Scuză-mă… ”spiritul”.Cel care îngrămădește șase mii de oameni în CEL MAI IEFTIN supermarket pentru a cumpăra CEA MAI IEFTINA lumânare parfumată pentru CEL MAI NESUFERIT șef sau coleg, morții mă-sii. Genul ăsta de falsitate nu te deranjează? Dacă și-ar delimita îndatoririle ”sociale” de spiritul sărbătorii, ăla care te face mai bun, mai darnic mai…orice, aș apela la plecăciuni în fața oamenilor ăstora. Dar ăla care face un cadou din pură obligație după care își ridică în slăvi spiritul darnic și sufletul ”cald” merită un deloc-metaforic bocanc în moacă. Eventual o sanie peste ghete. Cu zurgălăi cu tot.
Ca bine zice Hubba. Care spirit ca nu mai e nici unul. In loc de zapada ploua, in loc de bunatate e rautate. Nu mai simt nici un spirit. ce motive as avea sa il vorbesc pe Mos de bine?
@ numaplictisi – Din păcate.
@ Richie – Plăcerea e de partea mea.
@ Hubba – Nu-mi mai spune că mă enervez.
Poate fi cu suparare ca nu sint in ton cu ideea bradului cel adevarat, ca noi ne-am luat brad de plastic cu fibra optica incorporata … Arata perfect de bine atunci cind copilasul nostru incepe sa ne colinde Nu sint chiar la subiect dupa parerea critica a sotiei dar bat cimpii cu ce-mi mai aduc aminte din ce ai scris. Poate am o scuza ca al doilea copilas la opt saptamini imi da desteptarea din doua n doua ore. Fii FERICIT mai un pic si soseste Craciunul.