Ştiţi cum sunt babele care strâng toate ambalajele de la flori (la care nu le găsesc vreo utilitate decât daca mai speră să prindă eclipsa solară totala ce are loc peste vreo 50 d ani), plase de la supermarket-uri (pentru a le folosi mai târziu pe post de saci de gunoi), borcane de muştar sau pastă de tomate (pentru murături, zacuscă şi mai ştiu eu ce alte minunăţii de-astea), peturi de suc (ca să le umple cu apă pentru flori) şi cutii de ness (pe care le îmbracă în staniol şi automat devin ghiveci)?

Nu ştiu dacă îmbătrânesc, sau de ce mi se întâmplă asta, dar am observat că în ultima vreme am încep să adun toate lucrurile complet inutile, de care ştiu că nu mă voi folosi niciciodată, dar “lasă să fie că poate mi-o trebui cândva”. Nu eram aşa şi nu ştiu dacă acesta este un semn al avariţiei căpătată după ce am văzut că banii se fac greu şi că nimeni nu-ţi dă posmegi muiaţi. Parcă încep pe de-o parte să înţeleg bătrânii care după vreo 40 de ani de muncă pe schimburi au pensii de 10 milioane şi se plâng… ba, mint! N-o să-i înţeleg niciodată, sunt ca negrii care profitând de toata faza cu sclavismul, maimuţele, discriminarea şi bananele, cer privilegii, nu egalitate (veţi spune că şi femeile sunt la fel, nu vă contrazic).

Revenind. Am început să-mi fac o listă cu toate lucrurile pe care le-am adunat timp de doi ani şi jumătate, lucruri pe care trebuie să mi le duc la noua locuinţă. Să vă enumăr? Aş scrie până mâine. De ce mama naibii am două polonice, o căruţă de oale sau tigăi (doar nu mă vedeţi fierbând câte ceva în fiecare simultan), fier de călcat (hai că dacă întinzi bine hainele nu se şifonează ), lampă de birou pe care nu am folosit-o niciodată, colaci de cabluri (dacă erau gratis, ce era să fac?) etc.

Deşi mă manifest cu entuziasm faţă de schimbare, mi-e totuşi greu să mă despart de unele lucruri de care m-am bucurat la un moment dat, cu toate că acestea în ziua de azi nu fac altceva decât să adune praf.

Pe un alt plan, pentru că tot bate vânt de schimbare, m-am gândit să-mi fac o oareşcare ordine în computer. Doamne-apără-mă-şi-păzeşte-mă ce mi-a fost dat să găsesc:

- un filmuleţ cu o decapitare. Am o grămadă de căutători pe gugăl care după ce-l întreabă pe acesta de “youtube decapitări” sfârşesc prin a ajunge pe blogul meu. Prieteni, am adresa de mail pe pagina de about, mail cu cerere şi se rezolvă.

- scripturi java. Biluţe care se zgubilesc pe tot ecranul, steluţe care se plimbă după mouse etc.

- avatare penibile din mIRC-era

- poze funny, powerpointuri funny, clipuleţe funny, în principiu chestii care se termină  cu “Trimite mai departe la 5-10 persoane că altfel o să mori în chinuri” or something.

- filme porno dubioase şi sex-tape-ul unor prieteni vechi (shhhh, ei nu ştiu că a ajuns la mine)

De ce nu le şterg? Chiar n-am idee. Mă ataşez de toate căcaturile.

Postul n-are o idee anume, poate doar că… ar trebui să încep să-mi fac ordine în viaţă şi-n lucruri, să sortez obiecte şi… oameni.