Apăi, deşi mulţi dintre voi credeţi că vieţile noastre se desfăşoară strict în online, ţin să vă dezamăgesc niţel. Credeţi că eu nu aud ce se vorbeşte? Cum plângem noi în colţuri, cu tastatura în braţe şi, mai ceva ca nişte emoizi, defulăm complexele şi frustrările?
Când nu postez, nu-mi tocesc refresh-ul să-mi văd statisticile, nu plâng că nu mă bagă nimeni în seamă, ies. Unde? Păi despre asta vreau să vă vorbesc.
Sâmbătă am afirmat: “Eu sunt om de birt, nu de club!” Nici măcar eu nu-mi dau seama cum am raţionat când am spus asta, dar acum, că mă gândesc, aveam dreptate. (wow, aveam dreptate când am spus ceva despre mine… incredibil, uitaţi ce aţi citit mai sus, nu vreţi să cădeţi în incoerenţa gândurilor mele)
N-am fost niciodată un om simplu şi nici modest, aş putea spune. Nu e o crimă, pur şi simplu nu dau în extreme, în penibil. Dacă m-aţi cunoaşte aţi ştii că, la modul general vorbind, sunt destul degreu de mulţumit. Asta, însă, nu se aplică atunci când vine vorba de locaţia de dans/băut/socializat.
Conjunctural sau contextual, am ajuns în locuri high class sau de bon tone, dar simţeam că stau pe ghimpi. Îmi place să fiu tratată frumos într-un local şi o fi doar părerea mea, dar la un moment dat devine enervant. Să ai un ospătar care-ţi stă cu sula în coaste pe tot parcursul şederii… ah, prietene, plimbă-te, spală un pahar, nu te uita în gura mea. Şi ăsta e doar un exemplu. Ar mai fi şi stilul vestimentar care nu coincide cu normele impuse sau recomandate şi multe altele.
Acum, să nu credeţi că mă îmbrac de parcă aş fi copil de bogdaproste, dar nici departe nu sunt 
. Glumesc, să zicem doar că pot număra pe degetele de la un picior de câte ori pe an îmi pun şi eu o fustă sau o pereche de pantofi cu toc.
În schimb, nu mă deranjează absolut deloc să cumpărăm, în grup, un pet de cola sau de bere (also known as “badoagă”), sau mai multe şi să stăm pe o bancă în parc, sau pe o bodură. Nu, nu cu seminţe. Nu sunt prietena zonaşilor sau a băieţilor de cartier, nici poveste, mi se pare de prost gust ceea ce fac ei, pur şi simplu aşa am crescut, poate nu în fiecare zi aveam bani de birt, sau de club, ca atare, la fel de bine puteam lua o pătură sub braţ şi să ne aşezăm undeva la umbră, la o carte, o tablă sau alte jocuri de-astea de societate.
Azi îmi plac pub-urile, pentru că lumea nu este cu pretenţii, muzica mi se potriveşte de cele mai multe ori, preţurile sunt rezonabile, iar lumea nu se uită strâmb la mine dacă nu beau un cocktail în 14 culori stratificate şi cu 8 umbreluţe. *
Azi îmi plac birturile cu ceai negru cu lapte, cărţi şi WiFi. Pentru că atunci când am chef de linişte, pot comanda un ceainic întreg, nemaifiind nevoie să mă deranjeze sau să deranjez ospătarul. Pot citi ceva al meu, pot citi ceva de la ei, sau aş putea freca laptopul după bunul plac. **
Azi îmi plac cluburile fără fiţe şi fără house. Pentru că muzica din ziua de azi, cea comercială, pare făcută din aceleaşi midi-uri, pe acelaşi calapod, aş simţi că e o melodie pe repeat, la nesfârşit (uite şi o rimă involuntară). ***
Azi îmi plac locurile în care vezi “pletoşi cu pantaloni lungi şi soioşi”, adică baruri sau cluburi în care se ascultă acel rock clasic sau violent, care m-a fascinat cândva şi care va rămâne la suflet mereu. Deşi nu mai ascult zilnic aşa ceva, îmi tresare sufletul când aud o piesă Rammstein sau The Doors, spre exemplu. ****
Şi acum note de aproape-subsol, publicitate gratuită, pentru cunoscători sau doritori:
* Irish Pub-urile de pe Mercy sau din spatele tribunalului.
** Cafe des Bouquinistes sau Cărtureşti
*** Bunker
**** Taine
Până nu uit, azi îmi plac festivalurile. Nu, nu al berii sau alte bâlciuri de-astea. Mă refer la festivalui de genul Plai, chestii culturale, chestii cu muzică bună etc.
_______
Intr-o vreme imi placea mult de tot in Tare-le ala din complex… nu stiu de ce, dar acolo chiar ca mi se parea ca nimeni n-are treaba cu mine. In rest, sunt o fitoasa
. Si-mi place in Darc. Habar n-am de ce.
Tare ăla se chema Thare de fapt şi în mod suspect, îmi plăcea şi mie.
Pentru cei ce nu sunteţi familiarizaţi cu locul era un simplu beci, cu toate conductele sale,un bar si câteva mese aruncate. Un alt amănunt important ar fi că era infect, mai ales baia (în care se şi desfăşurau, ocazional, activităţi neortodoxe, uşa neputând fi închisă).
)
Mie mai imi place si Scart-ul si Old Boys si … atat, ca s-au inchis celelalte. Unde e “Cafe des Bouquinistes “?
place, place.. sunt blond martea
Eh, da… uite că de ele am uitat. Şi eu mai umblu pe acolo şi că tot veni vorba de Old Boys, mai merg şi în Q&Q uneori, care e aproape.
Cafe des Bouquinistes este undeva în spate la Bega. Cum mergi către către centru faci dreapta după florărie. Nu mă pricep la explicaţii.
Mie imi placea club 30, parca ii spunea:D, dar pe vremea cand era culub 30 cu jazz cu blues cu more
. acuma nu stiu ce imi mai place pentru ca nu am avut timpul necesar sa stau in TM pe perioada indelungata precum faceam in vremea studentiei… studentie care se desfasura in Timisoare pe parcusrsul semestrului si in Bucuresti pe timp de sesiune…daca aveam chef de sesiune 
)
@ All – Aici intenţia nu era să vorbim despre localuri anume, ci despre gen, despre ce ne place sau nu să găsim în ele.
Eu am exemplificat doar aşa, pentru cine e chiar curios
Pai ce sa gasesc in 30 :d, il gaseam mereu pe batranul Davis cu a lui calda trompeta, adesea mai schimbam impresii cu amicul Louis, asa mai la drum de seara ni se alatura si BB cel King, pe Hooker il…agatam din drum iar Duke statea chiar la masa alaturata impreuna cu, cuuu…. imi scapa ala negru
) aaa Coltrane in rest cafele ceaiuri si tarii 
Mie de cand am inceput sa ies in oras si pana in ziua de azi, imi place, mi-a placut Jazz Pod 16. Acolo am fost primul concert de Jazz, dar Jazz! Adevarul e ca pe vremea liceului si primilor ani de facultate era mai frumos, acum nu prea mi se pare … ca se potriveste mobila
dar tot e fain. Si atmosfera cand se pun unii sa cante, cand sunt concerte mai serioase, sau filmele sau pur si simplu ca poti [puteai] sa mergi si dimineata la cafea si seara la o ciocolata calda. Evident, sunt multe localuri de genul asta, primitoare si complet nefitoase, dar asta a ramas aproape de sufletul meu 
[astept sa se redeschida]
in plus e incapator.
In rest nu-s deloc mofturoasa. Mai ales ca atunci cand ma intalnesc cu prietenii suntem cel putin 10 si tre sa incapem undeva, asa ca am ajuns si in Komodo, si Time, si in Grado.
Ah da, si ca nefumatoare imi place Segafredo din Centru, unde nu se fumeaza deloc. E cam … nu stiu, imi da atmosfera de “intepat” dar pentru o cafea e ok
Asta nu inseamna ca nu-mi plac astea mai mici, unde sa mergi cu unu-doi prieteni.
Ioai de cand n-am mai fost prin cafe des bouquinistes…
O singură dată am fost la bouquinişti. Mi-a plăcut. Dar eu am birturile mele de suflet: Papillon şi Grado – foarte diferite, dar în ambele mă simt ca acasă. Cât despre cluburi (şi nu mă refer aici la Taine sau Bunker)…parcă nu se pliază pe caracterul meu.
Mie îmi place să merg în barurile, cluburile sau ce-or fi ele, unde sunt scaune confortabile, muzică mai mult sau mai puţin în surdină, dar de preferat de chill out, oldies sau blues, şi mese suficient de înalte încât să pot să scriu frumos.
Deci nu sunt mofturoasă, nu?