Currently Browsing: Gânduri
In loving memory…
In loving memory…
Am scris despre sute de lucruri mărunte pe care le-am considerat demne de a fi menţionate, iar acum, când există ceva cu adevărat important, nu-mi găsesc cuvintele. Dacă aş spune că e tragic şi e trist, ar fi banal, oricum toată lumea ştie şi înţelege asta. Să spun că e nedrept? Ar fi...
Fără nume, fără sens
Fără nume, fără sens
Să înmoi între buzele-ţi negre deja, Cărbunele ce-l vei folosi pentru a-i scrie numele Când ea va pleca, în răni adânci vei săpa, Pentru-ai găsi inima pierdută pe trotuar. Se va sparge, pe rând, în mii bucăţi, Cântându-ţi cântecul vostru, E doar o altă curvă, În final, frumoasă...
Rupt din rai…
Rupt din rai…
Rar mi se întâmplă, dar acum scriu cu ură! Da, cu ură şi dezgust, iar dacă de obicei nu vreau să condamn pe nimeni, cel puţin nu mai mult decât în minte, acum o voi face. Toţi am fost copii la un moment dat, iar unii dintre voi poate sunteţi chiar părinţi. Sunt convinsă că pe majoritatea...
Viața într-un glob de sticlă.
Viața într-un glob de sticlă.
Dacă citești ceea ce scriu acum, există mari șanse să mă și cunoști, în carne și oase, ca atare știi că sunt o persoană destul de sociabilă, ba chiar lipicioasă uneori. Bineînțeles, se poate să fi aflat și reversul, mai exact talentul meu de a îndepărta oamenii de care m-am apropiat...
Puzzle…
Puzzle…
…sau dorința de a te simți complet. La început: un puzzle cu patru piese mari și iluzia ușurinței rezolvării. Apoi, acesta se destramă, se rupe, se deteriorează, formând piese tot mai mici. Ale naibii de multe. Nici măcar nu știai că pot exista atâtea, dar există și par rupte dintr-o...
Pervesitate.
Pervesitate.
În comentariile unui articol anterior, Moroi mi-a dat o idee de discuție: ce este în ziua de azi pervers și ce nu. Am decis așadar să mă gândesc la asta, pe măsură ce scriu. Îmi cer scuze pe această cale pentru structura eventual defectuoasă, dar cum spuneam și unui amic blogger, nu-mi...
Minciuni (ne)vinovate
Minciuni (ne)vinovate
Adevărul. Sinceritatea. Deschiderea. Vulnerabilitatea. Toate ar trebui să fie pietrele de temelie pe care ar trebui construită fieștecare relație. Bineînțeles, lucrurile sunt departe de putea fi general valabile, ba chiar se apropie de conceptul de dulce utopie. Eh, să nu dezarmăm totuși, eu...
Fragment de monolog nescris
Fragment de monolog nescris
Cortina se deschide. Scena e goală. Intră un personaj care are o clanţă în loc de nas. Omul: Am fost omul care am avut totul, iar acum mă uit în jur şi totu-i gol. Nici nu ştiu ce mă doare mai tare, că nu mai am pe nimeni sau nu mai am nimic? Am avut totul, dar sub formă de vis… Acum...
A fi femeie…
A fi femeie…
Sunt femeie… Da, am 21 de ani şi sunt femeie. Una mai tânără dar, tot femeie sunt. Scriu ceea ce scriu pentru că mă intrigă mamiferele sexuate asemănător mie care (şi văd că e un nou curent) cred cu tărie că le-ar prinde mult mai bine o piele bărbătească. Eee… dar n-ar fi...
De ce a fost un an bun…
De ce a fost un an bun…
*** In primul rand am sa imi cer scuze pentru lipsa diacriticelor. Se pare ca de fiecare data cand scriu de la Hunedoara apare aceasta problema la care nu i-am dat de cap inca, poate pentru ca, foarte comoda fiind, nici nu am incercat prea mult. Nu stiu de ce in ultima vreme, oarecum in neconcordanta...

« Previous Entries